.png)
George Matei Cantacuzino este cunoscut ca unul dintre cei mai importanți arhitecți români ai secolului al XX-lea. Printre multele sale contribuții la peisajul arhitectural al României se numără și proiectarea ansamblului de la Eforie Nord. Această stațiune balneară de pe malul Mării Negre a fost transformată sub îndrumarea lui Cantacuzino într-un loc plin de farmec și eleganță, reflectând stilul său unic și abilitățile sale artistice.
Proiectul realizat de Cantacuzino la Eforie Nord a inclus conceperea și construcția unui ansamblu arhitectural care să îmbine funcționalitatea cu frumusețea. El a creat spații publice și private care să ofere turiștilor și localnicilor un cadru plăcut și confortabil pentru odihnă și relaxare. Fiecare clădire a fost proiectată cu atenție la detalii, reflectând pasiunea și devotamentul arhitectului față de meseria sa.
Prin proiectarea ansamblului de la Eforie Nord, George Matei Cantacuzino a reușit să creeze un loc deosebit, care îmbină armonios arhitectura cu mediul natural și cu nevoile comunității. Astfel, el rămâne în memoria colectivă ca unul dintre cei mai importanți arhitecți români, iar munca sa la Eforie Nord rămâne unul dintre cele mai impresionante și durabile monumente ale creației sale.
George Matei Cantacuzino s-a născut într-o zi de 11 sau 23 mai, în anul 1899, la Viena, pe strada Metternichgasse 10. El a fost fiul lui N. B. Cantacuzino și al Marcelei Bibescu, aceasta din urmă fiind nepoata de fiu a Domnitorului Gh. Bibescu. Tatăl lui George Matei Cantacuzino, un viitor arhitect, fusese deja mutat la Viena în 1895, ocupând funcția de secretar clasa a II-a al misiunii românești din capitala Imperiului habsburgic.
Cantacuzino se înrudea indirect cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin alianța cu Elena Doamna, născută Rosetti-Solesco, verișoară primară a tatălui său și chiar a mamei sale, născută Rosetti-Balanesco. Bunicul său, Nicolae Cantacuzino, care a fost Mare Logofat pe timpul domnului Mihai Sturdza, era admirat pentru înzestrările și cultura sa, atrăgând atenția împăratului Franz Josef.
După o copilărie petrecută în Viena, George Matei Cantacuzino s-a întors în țară în 1909, când tatăl său a fost chemat înapoi și numit pentru scurt timp secretar general în Ministerul de Externe. A urmat studii liceale la Montreux și Lausanne, în Elveția, și și-a petrecut vacanțele în România, mai ales în Moldova.
În anii 1917-1918, a intrat voluntar în armată, devenind cel mai tânăr sublocotenent al Armatei Române. A participat la operațiuni militare în Carpați și și-a amintit mai târziu despre această perioadă cu un amestec de mândrie și melancolie. După demobilizare, a călătorit prin Moldova împreună cu prietenul său Horia Teodoru, documentându-și impresiile prin desene expuse ulterior într-o expoziție.
În 1919, George Matei Cantacuzino s-a stabilit la Paris, unde a început să studieze arhitectura la celebrul Ecole nationale des Beaux Arts. Aici și-a început o perioadă de formare profesională și a întâlnit alți viitori mari arhitecți și artiști.
În anii următori, Cantacuzino a continuat să se dedice studiilor și carierei sale, contribuind semnificativ la arhitectura românească și publicând lucrări în domeniul său de expertiză. A lucrat la numeroase proiecte remarcabile, precum restaurarea Palatului de la Mogoșoaia și construcția Palatului Bancii Chrissoveloni din București.
În paralel cu activitatea sa de arhitect, Cantacuzino a fost un prolific autor și eseist, publicând lucrări importante precum "Introducere la studiul arhitecturii" și "Despre o estetică a reconstrucției". În plus, a fost un profesor dedicat, inspirând și îndrumând generații de studenți la catedra de Istoria și teoria arhitecturii.
Viața și contribuția lui George Matei Cantacuzino sunt un tribut adus nu doar arhitecturii românești, ci și culturii și patrimoniului său artistic. A murit în 1960, dar moștenirea sa continuă să inspire și să influențeze domeniul arhitecturii și al culturii în România și dincolo de granițele sale.
Comments